Autor: Rochaxyz
Titlu
original: The Lamp Post Across The Street #1
Totul a început de Halloween, anul 1954. Strada Amber 372 era animată de vecini care decorau împrejurimile pentru evenimentul din acea seară. Oamenii se plimbau de-a lungul şi de-a latul străzii rezidenţiale, ba întorcându-se pentru a mai cumpăra decoraţiuni sau bomboane sau doar pentru a admira roadele muncii depuse de ceilalţi. Eu îl ajutam pe tatăl meu cu agăţatul câtorva decoraţiuni, aruncând câte o privire spre casa domnului Jefferson. În acea zi, Strada Amber 372 a fost mai tăcută decât fusese întreaga săptămână, iar asta însemna că domnul şi doamna Jefferson renunţaseră la a mai striga unul la altul. Pentru Cindy, fiica lor, era bine că au decis asta. Probabil că multele ei coşmaruri aveau să înceteze.
Eram îndrăgostit de Cindy din clasa a treia şi ea a fost cu mine în clasă până în acel an. Eram în clasa a cincea şi aveam tot timpul în faţă pentru o posibilă relaţie. Zilnic vorbeam cu ea despre părinţii ei în timp ce ne dădeam în leagăne şi încercam să o impresionez prin câştigarea bătăilor de la şcoală. În acea zi, însă, înainte de a ne despărţi, am întrebat-o dacă ar dori să vină cu mine să cântăm Ne daţi ori nu ne daţi, iar ea a replicat că la ora 20 era bine să o iau de acasă. Apoi m-a sărutat pe obraz şi eu am fost îmbujorat întreaga zi.
În jurul orei 19, luminiile s-au aprins într-un sfârşit după ce domnul Jefferson a ajuns cu bine de la lucru în maşina sa, beat. Doamna Jefferson împacheta în acel moment pentru a se muta, acesta fiind şi motivul pentru care toţi au fost tăcuţi în acea zi. Domnului Jefferson nu s-a bucurat când a aflat ce gânduri avea soţia lui. Din nou i-am auzit certându-se, peste drum. Puteai auzi cu uşurinţă fiecare cuvânt dacă domnul Jefferson nu ar fi urlat întruna, iar doamna Jefferson nu ar fi plâns cu atâta disperare.
Ceasul a bătut într-un sfârşit ora 20, iar eu am pornit după domnişoara mea. Am trecut strada îmbrăcat în costumul de pirat. La jumătatea drumului meu, uşa acestora s-a deschis brusc şi Cindy a apărut din întuneric, plângând şi ţipând, cu domnul Jefferson pe urmele ei. Doamna Jefferson încerca să se târască pentru a salva viaţa copilului ei, în timp ce gaura din gât sângera abundent. Domnul Jefferson, cu un cuţit în mână, a apucat braţul lui Cindy, în lumina străzii. Ea s-a întors spre el şi, cu un cuţit scos de nicăieri, l-a înjunghiat în piept, în timp ce el o jumulea la rândul său. Amândoi au zăcut în tăcere şi s-a scăldat în sânge pentru aproape o oră, până a sosit ambulanţa.
Preotul nu a fost niciodată sigur dacă Cindy a ajuns în rai după ce şi-a omorât tatăl. Nu am uitat niciodată să o vizitez în fiecare an la ora 20 - de Halloween - aşa cum a spus, depunând acel sărut dulce pe obrajii mei, sărut care încă mă face să roşesc. Cred că a ştiut că avea să moară.
Eram îndrăgostit de Cindy din clasa a treia şi ea a fost cu mine în clasă până în acel an. Eram în clasa a cincea şi aveam tot timpul în faţă pentru o posibilă relaţie. Zilnic vorbeam cu ea despre părinţii ei în timp ce ne dădeam în leagăne şi încercam să o impresionez prin câştigarea bătăilor de la şcoală. În acea zi, însă, înainte de a ne despărţi, am întrebat-o dacă ar dori să vină cu mine să cântăm Ne daţi ori nu ne daţi, iar ea a replicat că la ora 20 era bine să o iau de acasă. Apoi m-a sărutat pe obraz şi eu am fost îmbujorat întreaga zi.
În jurul orei 19, luminiile s-au aprins într-un sfârşit după ce domnul Jefferson a ajuns cu bine de la lucru în maşina sa, beat. Doamna Jefferson împacheta în acel moment pentru a se muta, acesta fiind şi motivul pentru care toţi au fost tăcuţi în acea zi. Domnului Jefferson nu s-a bucurat când a aflat ce gânduri avea soţia lui. Din nou i-am auzit certându-se, peste drum. Puteai auzi cu uşurinţă fiecare cuvânt dacă domnul Jefferson nu ar fi urlat întruna, iar doamna Jefferson nu ar fi plâns cu atâta disperare.
Ceasul a bătut într-un sfârşit ora 20, iar eu am pornit după domnişoara mea. Am trecut strada îmbrăcat în costumul de pirat. La jumătatea drumului meu, uşa acestora s-a deschis brusc şi Cindy a apărut din întuneric, plângând şi ţipând, cu domnul Jefferson pe urmele ei. Doamna Jefferson încerca să se târască pentru a salva viaţa copilului ei, în timp ce gaura din gât sângera abundent. Domnul Jefferson, cu un cuţit în mână, a apucat braţul lui Cindy, în lumina străzii. Ea s-a întors spre el şi, cu un cuţit scos de nicăieri, l-a înjunghiat în piept, în timp ce el o jumulea la rândul său. Amândoi au zăcut în tăcere şi s-a scăldat în sânge pentru aproape o oră, până a sosit ambulanţa.
Preotul nu a fost niciodată sigur dacă Cindy a ajuns în rai după ce şi-a omorât tatăl. Nu am uitat niciodată să o vizitez în fiecare an la ora 20 - de Halloween - aşa cum a spus, depunând acel sărut dulce pe obrajii mei, sărut care încă mă face să roşesc. Cred că a ştiut că avea să moară.
2 comentarii:
29 aprilie 2013 la 16:45
N-a fost chiar asa de groaza, dar tot mi s-o facut un pic piele de gaina :D Un pic de tot :D A fost auto-aparare si a mai si salvat-o pe mama ei, pentru ca daca nu il injunghia probabil o omora si pe mama ei. Da. Deci, a ajuns in rai :)
29 aprilie 2013 la 19:56
Din păcate nu prea găsesc povestioare pe care să le şi pot lua pentru blog. Am să încerc să postez ceva mai interesant şi terifiant. Soon. *creepy*
Trimiteți un comentariu
Click aici pentru a vedea lista tuturor poveştilor postate!