Psst

Traducere: Andreea

Eram singură în cameră şi un sunet enervant mă tot trezea.

psst

Credeam că este un vis, dar din nou...

pssst

Şi din nou...

psssst

M-am ridicat în şezută şi am analizat camera, dar nu am văzut pe nimeni. Eram pregătită să mă bag sub plapumă, când ceva mi-a atras atenţia. 

Pe perete, am văzut umbra unei femei înalte care dansa aşa cum obişnuia mama să facă. Dar ea era moartă de ceva timp...

Cineva

Traducere: Andreea

Încercam să îl bag în pat, când fiul meu m-a rugat să verific dacă nu sunt monştri sub pat. I-am zâmbit cu încredere şi am tras plapuma. Şi l-am văzut... era tot fiul meu, sub pat, uitându-se la mine cu groază.

- Tati, cineva e pe patul meu, mi-a şoptit el.

Ce se află în beci?

Traducere: Andreea

Mami mi-a spus să nu merg niciodată în beci, dar eu mereu am vrut să ştiu ce scotea acel sunet chinuit pe care îl auzeam în fiecare seară. Semăna cu un căţeluş, iar eu îmi doream enorm să văd acel animăluţ, aşa că într-o zi, când mami nu era atentă, m-am strecurat în beci. Dar nu am văzut un câine. Mami m-a scos de acolo şi a ţipat la mine. Mami nu a făcut aşa ceva înainte. Ciudat.

Mi-a spus să nu mai intru niciodată în beci, apoi mi-a dat o prăjiturică. M-a făcut să mă simt mai bine, aşa că nu am întrebat niciodată de ce băiatul din beci scotea sunete de căţel sau de ce nu avea mâini şi picioare.

Amanetul

Autor: Kiki0965

Titlu original: The Pawn Shop

Traducere: Andreea

Într-o noapte, Bob stătea pe o bancă. Auzea vântul suflând vijelios. Câteodată se auzea şi o voce slăbită care îi şoptea ademenitor un simplu cuvânt: "Vino." Era purta de vânt dinspre vechiul amanet de peste drum. Mereu fusese intrigat de acea voce a necunoscutului, dar în acea zi simţi nevoia de a inspecta acea clădire abandonată. Nesigur, se ridică şi porni într-acolo. Păstrunse prin uşa crăcănată şi mătură cu privirea decorul acoperit de praf şi pânză de păianjen. Îngheţă când desluşi în acea linişte de mormânt o pereche de paşi venind spre el. Se întoarse exact în momentul în care o mână lipicioasă îl prinse de gât şi îl ridică. Omul-Şopârlă îi atinse pieptul cu ghearele sale lungi şi ascuţite. Îl atinse cu vârful şi, când bărbatul era convins că reptila avea să îl elibereze, creatura îl înjunghie direct în inimă. Oamenii auziră ţipetele, însă nimeni nu încercă să îl salveze. Ştiau prea bine că Omul-Şopârlă lovise din nou.