Ursuleţul de pluş

Autor: Sabbygurllxo

Titlu original: Evil Teddy

Traducere: Andreea

Un băiat şi familia lui au locuit într-o căsuţă din nord, acum câţiva în urmă. El a fost singurul copil al familiei şi singurul său prieten a fost un ursuleţ de culoarea caramelului, mereu zâmbăreţ. Băieţelul a mers peste tot însoţit de ursuleţ şi întotdeauna a făcut totul alături de el. Şase ani mai târziu, copilul a fost diagnosticat cu cancer şi a murit la scurt timp. Părinţii au fost atât de afectaţi încât au împachetat totul şi au părăsit casa. Au lăsat în urmă lucrurile răposatului copil pentru a nu îşi aminti împrejurările morţii îngeraşului lor.

Câteva luni mai târziu, o nouă familie se mută în casa abandonată. Erau cinci. Doi părinţi iubitori, doi adolescenţi cu probleme de comportament şi un băieţel de şapte ani pe nume Anthony. Adolescenţii se certau mereu între ei, dar Anthony era un copil bun, cu excepţia unei micuţe ieşiri: ura jucăriile. În special ursuleţii de pluş. Mare greşeală...
Imediat ce pătrunse în casă, Anthony o luă fuga pe scări în sus şi revendică prima cameră pe care o descoperi. Nu ştia că pe vremuri fusese camera copilului mort. Mai târziu în acea noapte, Anthony se apucă să scotocească printre lucrurile care se aflau în acea încăpere.
„O adunătură de jucării nefolositoare şi un ursuleţ idiot.” gândi el.
Anthony luă ursuleţul de pluş, culese din mers o lopată şi ieşi afară. Câţiva metri mai încolo, săpă o groapă şi îngropă jucăria acolo. Zâmbi şi porni înapoi spre casă pentru a se pregăti pentru culcare.
Următoarea zi, Anthony se trezi şi icni. La picioarele lui se afla ursuleţul de pluş îngropat noaptea trecută şi o grămadă de mizerie. Copilul apucă jucăria şi se îndreptă spre camera fraţilor lui.
- Voi aţi făcut asta? Nu este amuzant! ţipă el.
- Nu, nu am făcut nimic! Calmează-te! exclamară fraţii lui la unison. Amândoi ieşiră din cameră, lăsându-l pe băieţel cu ursuleţul de pluş. Pe măsuţa lor se afla o foarfecă. Anthony zâmbi drăceşte, apucă obiectul şi începu să tranşeze micuţa jucărie în bucăţele mici. Apoi, una câte una, le cără în spatele casei unde se afla un lac şi le aruncă în apă.
„Asta îl va linişti.” gândi Anthony.
Mâi târziu în acea noapte, adormi fără dificultate. Următoarea dimineaţă, pentru că acesta nu se prezentase la micul dejun, părinţii lui intrară în camera acestuia cu gândul de a-l trezi, însă tot ce văzură fu o grămadă de sânge în locul unde trebuia să se afle fiul lor. Şi o notă. Acel bileţel spunea:

„MERGEŢI LA LAC.”

Părinţii acestuia, ţinându-se de mână şi tremurând, se îndreptară spre locul cu pricina. Mama oftă şi izbucni în plâns când realiză că în apă pluteau rămăşiţele fiului lor mic. Pe cealaltă parte a lacului se afla şi ursuleţul de pluş. În perfectă stare. Ţinând foarfeca stacojie în braţe şi zâmbind.