Telepatie

Traducere: Andreea

Telepatie nu este aşa cum o arată cei din filme, pe bune.

Gândurile nu sunt nici clare, nici coerente. Fără context, sunt doar nişte colaje de amintiri, sunete, imagini şi multe alte porcării.

De exemplu, clientul care comandă chiar în momentul de faţă cafea se gândeşte la ceva de genul: 

fututul ăla [imagine cu şeful lui] [mirosul pătrunzător al coloniei pe care o foloseşte] îmi spune mie ce să fac [şi-l imaginează mâncând dintr-un WC public] mamă, ce l-aş mai omorî [sunetul unei puşti care se descarcă în şeful lui]

Cu ani în urmă, aş fi sunat la poliţie, dar acum ştiu mai bine. Nici măcar un gând de genul nu se concretizează în crimă. De fapt, a-ţi imagina că omori pe cineva care te enervează nu reprezintă un motiv solid pentru a trece la acţiune. Mişto, nu?

În momentul în care îi iau banii tipului, se gândeşte la cu totul altceva.

facturile [imaginea unei bancnote de 100 de dolari] astăzi [imagine cu şcoala lui elementară] [mirosul cafelei proaspăt făcută]

Nu vă speriaţi, nici eu nu găsesc ce au în comun gândurile acestea. Pot fi amintiri apărute din întâmplare, gânduri nedorite... De fapt nu îmi pot da seama care e diferenţa dintre memorie şi ceea ce-ţi imaginezi că ai trăit.

Mă întorc spre următorul client.

[imaginea cafelei aburinde] [sunetul vocii mele] trebuie să [imaginea unui pat]

Oh, da, ăsta e un lucru cu care te obişnuieşti repede: să te vezi prinsă într-o scenă fictivă de sex cu un necunoscut nu mai e atât de surprinzător. Ca şi în cazul fanteziilor criminale, te obişnuieşti repede cu obsesiile sexuale ale străinilor.

[imaginea dormitorului meu]

Îngheţ.

Nu l-am întâlnit niciodată pe tip, dar cunoaşte fiecare detaliu al camerei mele. Ce naiba?