Iertarea poate fi scumpă

Autor: Fredrik Karlsson Prelba
Titlu original: The Expensive Forgiveness
Traducere: Andreea

Culoarul părea kilometric. Biserica era pustie şi confesionalul dinaintea lui era închis. Nu mai fusese într-un confesional de când tatăl lui îl forţase să păşească într-unul când avea şapte ani. De fapt, el vru să se facă stânga-mprejur şi să o ia spre casă, dar trebuia să facă asta; credea că avea să se simtă mult mai bine. Oribilul său păcat îl urmărise pas cu pas în ultimele luni, iar tot ce dorea era să scape de sentimentul de vinovăţie.

Atinse clanţa şi deschise uşa masivă de lemn. Fu întâmpinat de un miros ciudat şi de un pătrat auriu cu o balanţă şi o cruce pe el - aceleaşi pe care le văzuse cu douăzeci de ani în urmă. Asta nu îl determină să se simtă mai bine, dar se aşeză pe scăunel şi se holbă la pânza care îi despărţea în confesionator.

- Numele meu este Daniel Cooper, spuse el după câteva secunde în care păstrase liniştea, şi am venit pentru a mă confesa în legătură cu un un teribil păcat.

Daniel se gândi o clipă, apoi adăugă:

- Atât timp cât Alice şi cu mine am fost căsătoriţi, ea a însemnat totul pentru mine. Nu am iubit pe nimeni mai mult decât am iubit-o pe ea în toată viaţa mea. Înfine, acum trei luni, Alice a fost plecată pentru două săptămâni, iar eu m-am culcat cu o altă femeie. Alice s-a întors acasă o săptămână după şi încă nu am curajul de a-i mărturisi asta. Din cauza decesului tatălui meu şi slujba de înmormântare de mâine, m-am decis să nu îi spun. Aş risca prea mult, dar sunt aici pentru a-I cere Domnului iertare, deci iată-mă...

Daniel realiză deodată că nu auzise niciun cuvânt venit din cealaltă parte a peretelui cu găuri de-a lungul confesiunii sale. Ascultând cu atenţie, putea auzi pe cineva respirând, aşa că se uită printr-o gaură cât îi permitea, însă vederea îi era limitată.

- Alo? încercă el din nou, dar şi de această dată nu veni niciun răspuns.

Desigur, gândi el, o dată adun destul curaj pentru a mă confesa şi niciun un preot nu ascultă. Minunat!

În timp ce Daniel întinse mâna pentru a apuca mânerul uşii, chipul însângerat al unei femei bătrâne fără păr apăru din spatele peretelui cu găuri. Daniel nu avu timp să reacţioneze, ştia doar că trebuia să iasă din acea biserică - să scape din toată acea nebunie. O luă la fugă spre ieşire, mai înspăimâmntat decât fusese vreodată în viaţa lui. Culoarul părea chiar mai lung decât fusese la venirea lui. La jumătatea drumul simţi o pereche de braţe cuprinzându-l de după talie, împiedicându-l. Se rostogoli şi se trezi cu femeia deasupra lui. Daniel nu simţi înţepătura seringii - căzu într-un somn adânc imediat după. Un cuţit îi străpunse fruntea, iar creierul fu tăiat în bucăţele mici şi pus într-un borcan de sticlă.

O mână proaspăt spălată apucă mânerul de fier al uşii. Femeia ieşi din biserică în aerul prăfos al nopţii. În cealaltă mână căra două borcane într-o geantă de piele. Domnul Cooper avea acum ca şi companie în sicriu două trupuri fără creier, iar preotul bun la suflet fu înlocuit de către o lunatică fără inimă ce colecţiona creiere. Alice Cooper.